Bătrânul cerșetor
De-o vreme însemnată un bătrân cerșetor,
Cu hainele în zdrențe, pe străzi încet umbla,
Și uitându-se la lume, la grăbitul trecător,
O mâna își întindea, dar lumea îl ocolea.
Trecură zile în șir, pe cer nor după nor,
Iar bătrânul cerșetor, nicicum nu renunța;
Deși doar câte un leu zgârcitul donator,
În mână îi punea, și-n minte îl judeca.
Și mai trecură zile, iar frigul arzător,
Prin piețe și pe străzi orașul îl străbătea.
Bătrânul aștepta ca un om mai primitor,
În casă să-l invite, și-o haină că să-i dea.
Un om mai necăjit, un nimeni din popor,
Se-oprise lângă dânsul, zicând în mintea sa,
Și-așa nu am prea multe și poate am să mor,
Am să-l invit la mine... și chiar făcu așa.
Pe drum mergând alături vorbind de ajutor,
Bătrânul cerșetor, pășind se transforma,
Făcându-se un înger, cu chipu-i sclipitor,
Un mesager la omul ce-n casă îl primea.
La acest sărac, la omul cu gândul primitor,
Să-l fericească veșnic, c-a vrut a ajuta,
Un cerșetor nevolnic, murdar, dezgustător,
Un cerșetor, un înger ascuns sub zdreanța sa...
Din nou zile trecură, văd bătrânul cerșetor,
Pe stradă cum se-ntoarce și-așteaptă mila ta...
poezie de Florin Andronic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florin Andronic. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.