Cuvântul
Pământ de-ntins pe pâine cum e untul,
L-am frămâtat în valțuri către stele,
Din pulberi mi-am învolburat caiele,
Să-mbrac nemărginirea cu veșmântul
Am tors din fire pavezele grele,
Care-au frânat cu arșiță avântul,
M-am aliat adeseori cu vântul
Să storc luciri din sufletele rele
Și dacă-n șira mea de oseminte,
Tot răzbătând să fulger câte un car
Am dezbrăcat iubirea de morminte,
Ca cel mai ne însemnat misionar,
Acolo-n sfera mea, printre cuvinte,
Macin și-acuma pământul milenar!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vânt
- poezii despre vals
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre pâine
- poezii despre nuditate
- poezii despre misionari
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.