Ieşirea din uimire

Timpul seamănă cu o pastă umedă,
Se lipeşte ca timbrul pe oala cu smântână,
În acceptarea coerenţei devine dimensiune,
În facerea lucrurilor e-o goală fântâna.

Lucrăm pentru timp cu piuliţe moderne,
Cu cifre şi calcule profund disimulate,
Este ca porcul porţionat,
Pus pe-a stelelor dinţişori de lapte.

Aşadar, e timpul, este spaţiul
Şi noi viteza crucilor de gheaţă,
Rupem uşor din oasele luminii
Şi le-mbăiem cu lacrimi de viaţă.

Amar este acceptul ce duce în premisa
Că universu-i bulă de neştire
În care metafizic ne căutăm substanţa
Prin care să păşim în nemurire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!