Nastasia

Domnişoara Nastasia, domnişoara Nastasia
Ne trezea pasiunile, pe maidanul dragei mele
Sfârâia cărbunele,
Un copil cânta în soare, un destin şi zâmbete,
Închid ochii, duh bătrân, lasă-mi clipa, strâmbă-te.
Trăiam ca o pasăre, ca un mormoloc,
Ale mele maida-nele au luat-o din loc,
Înconjoară, azi, planeta
Vagabonzi şi hoţi,
Îmbrăcaţi în salopete, baronii-iloţi.
Vă sculaţi, nu-i mântuire, rob cu rob, uniţi,
Nu strigăm, nu-i stalinire,
Marxişti liniştiţi.
Unul scrie cântecul, altul umflă pântecul,
Un fir din fus se duse, din biznes- parnuse.
Degeaba cânţi, vieţaş milog,
Ucis-ai tu un biet olog,
Dar ai şi tu un cord deschis,
Care vorbeşte chiar şi-n vis.
Sub plopii rari merg doi acari,
Unu-i Păun, altu-i şperţar,
O, stinge soarele, te rog,
Se milogeşte Nedaibog.
Unul moare, îi creşte sub frunte o floare,
Eu nu mai aud şoapta frasinului,
Numai paşii asin-asasinului.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!