Mă las înnebunit!
Sunt absolut normal.
Spun ce spun cu toții.
Cea mai obișnuită față,
Un costum modest...
Teracotă în sufragerie,
Faianță în baie.
Cont pe internet,
Credit ipotecar.
Gimnastică dimineața.
Bazin de înot seara.
La biserică, de sărbători.
Ziare, atunci când apar...
O cărticică, un film, muzică.
Cafenea și întâlniri.
Coșmaruri tipice.
Lucru, concediu, lucru, lucru.
Îmi cade automat din mână
Crâmpeiul meu de cer:
Oamenii normali nu scriu versuri.
poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.