H2O

Cine gândea, din şase bilioane,
Nu prea demult, treizeci de ani ‘nainte,
Pe ce mai e uscat printre oceane,
Ca apa să o cumpere cuminte
Din prăvălii, la sticle sau bidoane?!...
Nu i-ar fi dat nici dracului prin minte!

De drag o luam în zori pe sub colină
Chiar de aveam fântâna mea pe vale,
Să-mi umplu la izvor căldarea plină
Sorbind din ochi Mării şi Marghioale...
Ca lacrima, ce apă cristalină
Şi nu dădeam pe ea două parale!

Până-ntr-o zi, când spre uimirea mea,
La băcănie-n colţ văd, din greşeală,
Cătând prin raft ceva pentru măsea,
În sticle, apă chioară, naturală(?!)
De-abia-nvăţat cu ea de la ciuşmea,
Ca emigrant pe-atunci în capitală,

Cu etichetă, firmă serioasă,
Trag eu un gât, o scald printre papile,
Produs interesant, la gust apoasă
Şi proaspăta, avea doar şapte zile,
Iară pe sticlă-o listă curioasă,
Cu chestii la fel de inutile:

Grăsimi, zero la sută, proteine,
Colesterol... erau la rând vreo zece,
Magneziu, calciu, fosfor, vitamine
De niciun fel, să nu ni se aplece,
Şi important, cum se păstrează bine:
"La loc întunecos, uscat şi rece",

Însă mai jos, "Reţetă culinară"
Noroc că mi-a sărit atuncea-n în faţă!
Muream şi nu-nvăţam cum se prepară
Pentru un Scotch, un Wisky,-n astă viaţă,
Sau şpriţuleţ în zi caniculară,
Din apă.... cubuleţele de gheaţă!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!