Porumbelul
Lângă mine zace un porumbel mort.
Era cândva purtătorul mesajelor mele
Către iubită. Iubita s-a evaporat,
A înghețat, s-a transformat
Într-un stâlp de sare.
Dar ce vină are nevinovata pasăre?
În fața mea strălucește pustiul,
Marea Moartă se întinde lenevos,
Apele ei sunt dense,
Porumbelul a murit de mult.
Oare, de când?
Pe câmpul de luptă, negru de fum,
Cădeau soldații, unul câte unul,
Morți paralele, departe
Cavalerii Apocalipsei trăgeau după ei
Tunurile din secolul trecut,
Noi, copiii, habar nu aveam, așteptam
Avioanele să arunce cutii cu lapte condensat,
Ca daruri ale cerului. Un cap s-a rostogolit
Pe un plan înclinat, calculați viteza,
Vă veți trezi în lumina stelară.
Nu veți reuși să-mi treziți ura,
Nici mila nu o pot oferi,
Dragoste, dragoste, unde-s Tablele, sura,
Nobili, poeții sunt nu cunosc moartea,
Așa o fi, yofi, o fi?
Nu sunt celebru, nu ești celebru,
Dar ne iubesc tigrul și cerbul,
O, Valery, o, Pasternak,
Când urile urlă, muzele tac.
poezie de Boris Mariasn Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Boris Mariasn Mehr. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.