Am rămas în mașină să-mi rumeg nesiguranța ce pusese stăpânire pe mine. Umbrele celor câțiva copaci sub coroana cărora adăpostisem mașina, formaseră o țesătu...
Am rămas în mașină să-mi rumeg nesiguranța ce pusese stăpânire pe mine. Umbrele celor câțiva copaci sub coroana cărora adăpostisem mașina, formaseră o țesătură de raze jucăușe, poleite cu aur. Eram încântată de jocul acesta, în plus îmi dădea energia de care aveam cu siguranță nevoie. Naivitatea copilului din mine mă făcea să cred că timpul căutărilor mele se oprise aici... când el abia începuse.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.