De secole existase între China și Japonia o stare de război. China nu îngăduia nici un fel de negoț. Mătasea chinezească era de neînlocuit în a face lunga va...
De secole existase între China și Japonia o stare de război. China nu îngăduia nici un fel de negoț. Mătasea chinezească era de neînlocuit în a face lunga vară, arzătoare și umedă, a Japoniei, mai ușor de îndurat. De generații doar o cantitate neînsemnată de mătase de contraband trecuse printre stavile și putea fi cumpărată, la prețuri uriașe, în Japonia. Apoi, cam cu șaizeci de ani în urmă, sosiseră barbarii. Împăratul chinez din Beijing le dăduse o bază mică, în Macao, în sudul Chinei și se înțelesese cu ei să schimbe mătasea pe argint. Japonia avea argint din belșug. În curând, negoțul înflori. Amândouă țările trăgeau foloase. Misiții, portughezii, se îmbogățiră, iar preoții lor, cei mai mulți iezuiți, deveniră în curând de neînlocuit în negoț. Doar preoții reușiseră să învețe să vorbească chineza și japoneza și deci puteau să se tocmească și să tălmăcească. Odată cu înflorirea negoțului, preoții deveniră și mai importanți. Acum schimburile anuale erau uriașe și afectau viața fiecărui samurai.
James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.