Scrisoare fără plic...
(ca un pamflet, dar nu e )
Mă adresez, azi, vouă, pretinși bărbați de stat,
Voi, dornici să munciți... ca musca la arat,
Îngurgitând iluzii... c-ați tras în brazdă plugul
Stând cocoțați în cârcă la cel ce duce jugul.
Voi, burduhane pline și gard pentru Armani,
Specialiști în biruri și ași... la furat banii.
Clienți de tribunale... ș-apoi de pușcării,
V-ați îtrebat vreodată ce e cu voi pe-aci??
Mă adresez și vouă, pretinse mame, încă...
Văd plânsetele țării lovind în voi ca-n stâncă
Iar voi plimbați poșete de mii de euroi,
Atât cât ia sărmanul pe-un an... sau poate doi.
Voi, plini de doctorate... facute la minut,
Rostiți atâtea vorbe că-'ncap într-un strănut.
Aveți măcar decența să vă priviți în față
Să puneți întrebarea... ce v-ați dorit în viață?!
Dac'-ați urcat acolo cu gândul doar la pradă,
Eu zic să mai priviți din când în când și-n stradă.
Ferească Dumnezeu... să se răstoarne carul,
Nu cred să fiți în stare, să suportați amarul
Vărsat de-atâta vreme, cu-atâta nepăsare.
Nu încercați c'-un deget să măsurați o mare.
Eu omul de pe stradă, așa cum spuneți voi,
N-am unde să mai cad... sunt prins între nevoi.
Mă doare și răbdarea, cât credeți c-am s-o port?
Nu mă duceți în stare să nu vă mai suport.
S-a dus un sfert de secol de când conduceți țara
Eu m-am ales cu vorba, că "Iarna nu-i ca vara".
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.