Este, cerule, o crimă să iubești prea bine?
citat clasic din Alexander Pope
Adăugat de Adriana Pleșca
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "An Essay on Man Hardcover" de Alexander Pope este disponibilă pentru comandă online la 102.99 lei.
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 29 decembrie 2014: |
| Această întrebare, mă frământă și pe mine, maestre Alexander! Unii susțin că, ar fi împotriva rațiunii! Că meriți, chiar, să fii răstignit, pentru asta! |
2 Agamiță [din public] a spus pe 30 decembrie 2014: |
| Lady, Răstignirea s-a ieftinit enorm. A devenit o figură de stil. Un artificiu electoral. Epigonii lui Iisus stau la coadă în fața unor cruci imaginare. În Filipine am văzut credincioși care, de Sărbătorile Pascale erau răstigniți public, la cererea lor, desigur, dar în locul clasicelor piroane (cuiele sunt pentru garduri!) erau legați cu niște curele. Unul a cerut să i se bată piroane (subțiri și sterilizate) prin curele, după ce medicul i-a anesteziat membrele. Personal, am oroare de răstignirile teatrale. În toate văd încercări stângace de identificare cu Mântuitorul. Calvarul Său ete Unic și trebuie să rămână Unic Și, dacă vreți, am oroare de răstignire în general, în care văd un act de barbarie și de cruzime fără margini; este ceea ce Consiliul Național al Audiovizualului numește "scene drastice", și limitează, prin lege, difuzarea. Lady! Ei nu vor să te răstignească. Ei aruncă în tine cu pietre. Asta face Vulgul, din toate timpurile. În fața acestor jalnice făpturi (nu creaturi!) poți doar să spui: "O, sfântă simplitate!" Sunt vorbele lui Jan Hus, văzând cum se înghesuiau țărănoii "credincioși" să aprindă rugul pe care a ars unul din cei mai mari Reformatori ai Istoriei. |
3 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 30 decembrie 2014: |
| Milord, Apreciez gestul dumneavoastră nobil, de a-mi neutraliza un presupus prospect de intenție! Ca de obicei, extrapolați și vă expuneți propriul punct de vedere, diferit de ideea propusă de mine! Îmi aruncați ipoteza în conul de umbră al vinovăției! Țineți morțiș să mă eclipsați? Eu n-am nicio treabă cu sacrilegiul crucificării! Și nu mă dau în vânt după martirizări inutile! Pe mine mă interesează strict, prezumția vinovăției de a iubi "prea bine"! Dacă cineva dă cu pietre în "tine" (adică mine), e treaba lui! Va răspunde și va fi judecat de cine trebuie! |
4 Agamiță [din public] a spus pe 30 decembrie 2014: |
| Lady, Recunosc. De regulă, când scriu ceva îmi exprim propriul punct de vedere. Rar vorbesc în numele altora și niciodată în numele tuturor. Când exprim puncte de vedere străine, fie trimit la sursă, fie recurg la ghilimele. Faptul că vă fac, din propria-mi piele, scut nu înseamnă că vreau să vă eclipsez. Vreau să vă apăr. În zadar încercați să vă iluminați detractorii. Apărându-vă, nu folosesc sabia, ci bățul. (recurg la sabie doar în lupta cu nobilii). Multe necazuri vi se trag de la imprecizia verbului "a iubi". Aici româna are serioase lacune. Folosim același verb, indiferent dacă ne adresăm femeii iubite, sau Iubitului Dumnezeu. Spaniolii, prin querer și amar diferențiază lucrurile. La iberici, când îi spui unei femei "te quiero" (te vreau!), aceasta freamătă de emoție. A-I spune lui Dumnezeu "Te quiero, Mi Dio" este o blasfemie. Oamenii, în general nu trebuie, nici iubiți, nici urâți. Trebuie doar respectați. Acest respect distant pe care îl vedem la nemți, și pe care noi îl numim "răceală". Pentru că temperamentele balcanice știu să facă doar două lucruri: să strângă în brațe sau să strângă de gât... Mizantropia, la fel ca filantropia, sunt situații limită. Intră în categoria fobiilor, sunt la un pas de patologie. Turma trebuie înțeleasă și respectată. Pentru că la vot, turma, fiind mai numeroasă, are tot timpul câștig de cauză. Cine iubește turma va avea pe veci mirosul ei inconfundabil. Sociatatea este și trebuie să rămână stratificată. Din omogenizarea comunistă a societății n-a ieșit nimic. Nu vă puneți mari speranțe în Justiția de Apoi. Până acum a dat doar sentințe în anulare. |
5 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 31 decembrie 2014: |
| "Din sfera mea venii cu greu ca să te-ascult și-acuma" Ah, domnule Hiperion "ce din genuni" ați coborât, pentru mine, o biată turmofilă, ingrată! Sunt la picioarele dumneavoastră, milord! Ce să fac pentru domnia voastră? Unde să vă mai așez? A mai rămas ceva în care nu v-am reținut? Ce să MAI facă, o biată ingrată, al cărei protagonist sunteți, în cel puțin zece poezii și în câteva zeci de citate? Și care, cu toate astea, habar n-are ce înseamnă cuvântul iubire ...! Cum să răscumpăr pielicica, pe care, tocmai ați sacrificat-o pentru mine, Sir? Plecăciune eternă, domnule! Și ziceți că, ibericele freamătă de emoție... ... Nu, zău! Așa face iberica dumneavoastră, atunci când îi spuneți ... ?! Dar dumneavoastră, nu-i ziceți că "femeile cad ușor", nu-i așa Sir? Interesant! Păi, poate, iberica aia a dumneavoastră, mi-o fi citit poezia, "Domnule, te iubesc"! Adică, mi-a plagiat simțămintele! Domnule, mă decompensați! Sir ... ce căutați pe Pământ?! |
6 Agamemnon [din public] a spus pe 31 decembrie 2014: |
| Lady, Știu exact ce caut pe Pământ. Sunt un cavaler rătăcitor. Un Don Quijote, cu studii temeinice în domeniu. Dulcineea mea este Limba Română Pură și Cultă. De aceea fac alergie, atunci când văd cum o maltratează anumiți mocofani cu veleități literare. Ce m-a frapat la Tine și m-a condus spre tabăra Ta este tocmai modul impecabil în care scrii, simți și gândești românește. Când cineva Te lovește, reacționez dur. Mi se pare că respectivii lovesc în însăși Limba Română. Am prevenit morile de vânt, și liota de porcari, catârgii și rândași. Nu vă atingeți de Dulcineea mea, neisprăviților... |
7 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 31 decembrie 2014: |
| Sir ... sir ... Mă chinuiți inutil, sir! Văd că vorbiți la prezent, Ca și când el ar fi infinit ... Dar mai sunt doar câteva ore ... Și, totul va fi trecut ... Un trecut care mă doare mai mult decât ați putea accepta! Sir, eu știu mai bine decât dumneavoastră, ce căutați pe Pământ! Ați apărut în viața mea, când aveam cea mai mare nevoie de dumneavoastră! În acești aproape trei ani, omenii pe care eu îi iubesc atât de mult, m-au sfârâmat în mii de milioane de neutroni, chiar în timp ce îi divinizam! Dar un Angelus, de nu știu unde venit, a adunat de pe jos fiecare părticică și mi-a realcătuit ființa! Cum să nu simt ... ceea ce simt ...(?!) Vă mulțumesc, sir! Sirele meu, care "nu iubește" deloc, oamenii! Așa cum v-am promis, mai am ceva să vă dăruiesc ... |