Iubirea ne ține-n amintiri
În durerea ascunsă-n cuvânt
Câinele nopții latră la vânt,
Curioșii iau pietre și-aruncă
Pe urma florilor pictate în luncă.
Tot ei taie vârfuri înălțate
Și le umplu cu grele păcate:
Mai ești cu mine sau ne-am părăsit
Pe catapeteasma de vis înverzit?
Întrebarea-i pusă printre dinți,
Stăm fericind în sânul unor sfinți
Și răspundem cu vocea nemiloasă:
Iubirea ne ține-n amintiri, acasă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.