Nu-mi prea dădeam seama la ce să mă aștept: îi vedeam foarte bine chipul grațios înăuntrul clopotului simetric și al cuștii, dar credeam că de-ar fi fost să ...
Nu-mi prea dădeam seama la ce să mă aștept: îi vedeam foarte bine chipul grațios înăuntrul clopotului simetric și al cuștii, dar credeam că de-ar fi fost să scap, aș fi putut s-o ajut și pe Mekor H. să scape. Astfel, încercând s-o cruț de spectacolul dezgustător al unui șoarece rănit de toate acele obiecte blestemate care alcătuiesc cursa, lucram în timp ce ea dormea sau se uita în altă parte. Când mă izbeam de grilaj sau când dinții îmi scrâșneau pe barele grele de fier, erau scurte momente în care sunetul apei ce se umflă nu-mi mai ajungea la urechi. Nu-mi era teamă de acest soi de luptă, fiindcă, în pofida întregii dureri pe care o comporta, mă recompensa în termeni de uitare.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.