Un lucru e cert, nu poți rămâne prieten cu o persoană pe care ai iubit-o din toată inima!
aforism de Alina-Georgiana Drosu (15 mai 2014)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 15 mai 2014: |
| Prietenia nu este o presupunere sau un porumbel călător. Prietenia nu te devastează, dar anticipează iubirea. |
2 Agamiță [din public] a spus pe 15 mai 2014: |
| Da, doamnă! Prietenia nu te devastează, așa cum te devastează porumbeii călători... |
3 Scurtu Sorin-Izvoras [din public] a spus pe 15 mai 2014: |
| Atenție! IUBIREA în sine înseamnă IDENTITATE SUFLETEASCĂ, FRĂȚIE, datorită INSUFLĂRII SUFLETULUI DE CĂTRE DIVINITATE, iar acest dat este veșnic! Dacă ar fi vorba despre DRAGOSTE, atunci da, ar putea fi vorba despre gelozie, mândrie (prostească de obicei), mai mereu de interesele familiilor "conexe" etc. Dar, și atunci, intervine IUBIREA, FRĂȚIA, ce iartă, în timp, până ce rămâne nostalgia timpurilor frumoase trecute, iar PRIETENIA se curăță de cenușa "incendiilor" provocate sau autoprovocate!!! |
4 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 16 mai 2014: |
| Iubirea poate lăsa urme de ruj sau urme de cimitir care tăvălește imaginația. |
5 Agamiță [din public] a spus pe 16 mai 2014: |
| Prefer urmele de ruj în locul "urmelor de cimitir" Cimitirul tăvălește imaginația? Eu văd că facultatea de medicină face același lucru. Văd în aceste comentarii multă imaginație tăvălită, adică fără cel mai elementar sens. Și asta fără urme de cimitir. |
6 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 21 mai 2014: |
| În cazul despărțirii, nu? E vorba de despărțire, căci, în condiții normale, senntimentul de prietenie este, obligatoriu, aliatul exclusiv al iubirii! Într-o formulă adecvată, această cugetare ar putea conține adevărul suprem! Iubirea, cu toate cele trei forme gramaticale: verb (a iubi), substantiv (iubire), adjectiv (iubitor), este cuvântul de referință al tuturor lexicurilor de pe Glob: cel mai vorbit, povestit, râvnit, iubit; cel mai cântat, sculptat, pictat, venerat! Și totuși ... Și totuși, misiunea lui este atât de puțin, luată în serios! ... De prea multă vreme, cuvântul Iubire e pronunțat din vârful limbii, precum bună ziua, rostit la unison, precum bună seara, folosit ca o urare oarecare, precum noapte bună! De prea multă vreme, sentimentul primordial iubire e tratat ca un fapt cotidian! Confundat! Subminat! Exploatat! Netrăit și neînțeles! Azvârlit la gunoi! M-am îndrăgostit de zeci de ori! De zeci de ori, m-am lăsat sedusă și am cochetat cu frumusețea spirtuală a unui om, cu inteligența, cu noblețea lăuntrică! Verbal, telefonic, în scris! Pot să spun deci că, m-am îndrăgostit de zeci de ori! Și m-aș mai putea îndrăgosti încă de atâtea ori! Până când nu voi mai fi! Dar, pentru un om normal, toate acestea nu reprezintă nimic, în fața adevăratei plenitudini! Nu înseamnă nimic atunci când, unui singur om i-ai oferit jumătate din tine, din viața ta, din libertatea și din șansele tale majore! Când, unui singur mascul i-ai oferit părticica ta de procreație! Cred că aceasta este iubirea! Un lucru e cert: iubirea nu poate fi înlocuită cu prietenia! Nici cu simpatia! Nici cu adorația! Instituția Iubire este incompantibilă cu expresia altă iubire! |
7 dragoste de poezie [din public] a spus pe 21 mai 2014: |
| Eu cred... Că indiferent cât de bun este un prieten, El tot te va răni, din când în când, Iar tu trebuie să-l ierți. Eu cred... Că uneori, oamenii de la care te așteptai să Te lovească, Atunci când ai căzut, Vor fi cei care te vor ajuta să te ridici. (Ion Muntean) |