Talente
Apocaliptic, cât talent e-n foaia de-un ecran, o sticlă
Cernând pe dedesubt lichid, cristale scurse în alfabet
De tastatori ce-și bat cu deget tâmple, plesnind de-atât poet,
Ascuns, c-așa se poartă mutra; mister, fumându-se-ntr-o pipă...
Se lasă scurgeri pe canal, de fraze rupte inegal,
Să dea impresie de nou, surplus de acetil-cholină,
Lipind sinapse-n multitudini de franjuri, spume-n dopamină,
S-atenueze iz de gol, c-un plin de minți schizofrenal...
Și apelația dispare, titulatura-i numai stele,
Tot câte trei, căci cinci, ori șapte, îmbată rău, provoacă vomă,
Ce-ar arunca critica-n rău, în loc de lins cu mintea-n comă,
Se-nlănțuind masculi fatali, himeric erotindu-și iele...
Talente, chiar fără de titluri, așa, folclorice manele...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.