Câtă vreme umbli pe străzi parcă lucrurile tot ar mai exista. Dar când privești pe fereastră totul devine ireal. Oameni, arbori, animale conspiră în neființă...
Câtă vreme umbli pe străzi parcă lucrurile tot ar mai exista. Dar când privești pe fereastră totul devine ireal. Oameni, arbori, animale conspiră în neființă. Și oare cum transparența geamului ne poate separa în așa măsură de viață? Fereastra care ne deschide spre lume ne îndepărtează, în fond, mai mult decât zidul unei închisori. Uitându-te la viață, începi s-o uiți.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.