Dintre necitiri
vântul bate-ntr-o fereastră, fără chipuri
zăvorâtă o ușă a înghețat
în așteptare
un hol pustiu nu mai ascultă voci
o oglindă prăfuită și-a uitat chipul
serile înghețate au rămas fără șoapte
diminețile nu se mai pot trezi
apusul tresare și este prea roșu
o noapte-și plimbă fantomele, umbrelor în pași
fără sens
te caut printre crengi prea uscate de timp
nu vreau ca mâine o mână albă să nu mai fie
o lacrimă uscată pe-o amintire și-o foaie
necitită de timp
acum în mână mai am încă cu o carte de viață
nescrisă
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [Vezi și următoarele:
- poezii despre gheață
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
- poezii despre plimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.