După
Hai, să alegem un cuvânt drăguț, să zicem, "seară",
Și să ne cățărăm prin el în trecut,
Sau să ne așezăm pe turnul lui "Dacă", cercetând
Regatele roze pe care le-am pierdut.
Din fiecare colț schiopătează o mie
De plictiseli care spun: "Salutați-ne"." Noi suntem viață".
Hai, să înconjurăm asfințitul, să-l mulgem
Intr-o carafa și să-l bem în întregime.
Sau, hai, să împletim în arbustul cu zgorghine roșii
Efemerul imaginei noastre cenușii
Pentru a vibra în trilul vrăbiilor
Și a deveni incandescenți în clipa când se lasă roua.
Sau să tragem distanța în casă și să o înlănțuim
Ȋn colțul unei camere;
Ȋncantați de urletul ei sălbatic
Să cerșim fragmente din visul noastru.
Pretutindeni există un înțeles. Ȋl poți afla?
Am putea oare rosti fără încetare
"Iubire" până când incantația ne va face
Să uităm cât suntem de singuri?
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vrăbii
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
- poezii despre roz
- poezii despre rouă
- poezii despre monarhie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.