Aleea iubirii

Se plimbă dragostea pe-aleile în halte
Cu arcaşi ascunşi ce înfig săgeţi cu cârme,
Ce-i lasă drum pe artere ei, inimii, s-o salte
Şi doar bătăi să schimbe, gong, fără să o curme.

Un iz e la începutul, mirosul de-a se şti,
De sine şi că alături e un altceva... Ori, straniu;
La fel şi diferit, cum noaptea nu e zi...
Din pântec, coapse, piept şi gândul sus, din craniu.

Şi parcă o roată întoarce pe fiecare zimţ
Ce-ntinde de la spirit, spre carne, un idilic;
Încet din iz se prinde în mână simţuri, simţ
Nespus, sau scris pe buze în neştiut chirilic.

Şi atâta de fragilă idila stă să moară,
Sau nu, se îngemănează înfiripând peren;
Cu gest de atins de piele, ce freamătă-ntr-o doară
Şi gându-i tot un trup, din două, un refren...

... Ce se înalţă-n piepturi, din repetări multiple
Şi se topeşte tot în nou de firi, în copii
Adulante; puii, reamintind periple
Ce se rescriu, telur, 'nspre pirostrii cu popii.

Înflăcărarea pură se scurge fluviu greu
Ce adună afluenţi şi lasă mâl de rod
Din mâini unite suflet, de-o clipă ce-i mereu
Şi-şi face pentru treceri, la orice rău, un pod.

Oh, câtă pasiune e-n umărul toiag
Şi-n statul pe genunchi printre poveşti reale;
Cu palme pe prinţesa, sau prinţul cel mai drag,
Ce adoarme îndrăgostit în caldele de poale.

Rămâne plânsul bocet, ce-ar rupe feerie
Rămasă imprimată în scena de album
La lumânarea aprinsă, pe bucăţica, glie,
Unde-i un semn de amor... Un stop iubirii-drum!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!