Vis
Visez, prezentul epocal
Cu aspecte prelungite
Undeva prin encefal,
Dar cu viteze infinite
Visez, adeseori trecutul
Printre gene strecurat,
Într-un plan necunoscut
Pasibil, dar modificat
Visez, un viitor măreț
Pus pe criterii obiective,
O lume fără de dispreț
Cu performanțe efective
Visez, deziderat major
Pentru întreaga omenire,
În care omul călător
Să-și împlinească o menire
Visez, acerb un ambient
Cu caracter total uman,
Sensibil și inteligent
Din material de talisman
Visez, frecvent atemporal
În spații de factură mini,
Cum dau avid extemporal
De zor cu viteza luminii.
poezie de David Boia (12 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.