Ceata de squaws își agita pletele ca niște tăișuri negre. Sângele țâșni, bețivii își pierdură capetele. Într-o clipită, se ciocneau ca niște bile pe podeaua însângerată. Nici înțelepți n-au mai fost, nici beție: n-au mai fost decât niște squaws de o frumusețe amenințătoare - câteva sute, poate. Iar când ele s-au alăturat armatei de suflete ce le aștepta nerăbdătoare sosirea, s-au făcut atunci o mie de miriade de squaws care zburau în tăcere către patria lor, ca să pună stăpânire pe trupurile cuceritorilor.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.