Jos rochița, poezie!...
la o intersecție a întrebărilor poezia sta rezemată de un semn al exclamarii așteptând verdele semafor pentru a trece pe altă pagină.
cu sânii înmuguriți în rubine și coapse prelungite în banc de coral așa cum îi stă bine unei forme poetice, începe să danseze paparuda sub ploaia de sudalme începută subit.
semnul pervers dar bine intenționat o îndeamnă:
"jos rochița, poezie. te-ai udat până la piele"
naivă ca orice poezie rămâne victimă goală
lingându-i silabele semnul exclamă:
"ce nud frumos"!!!... mmm!
poezie de Elena Toma (10 ianuarie 2007)
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Toma. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.