Luceafărul...
E lumina-n întuneric
Minunat luceafăr-veșnic
Infinitul vede-n vreme.
Harul inimii vremelnic
Are darul de a cerne
Izvorul nesecat de apă cristalină.
El, curge-n suflete prin vreme,
Maestuos prin unda de lumină
Inimi spre iubire ca să cheme
Nemărginita-i strălucire
E-n univers încătușată
Sub norii ce mai zăbovesc
Căutând lumina să-i abată
Urma Luceafărului nu piere niciodată.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre cătușe
- poezii despre cadouri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.