Spre Absolut
Letargica goană după valsul morții
Se sfârșește într-un amar de nesomn,
Străpuns de paradisul de cuvinte
Și de taine poetice,
Inexplicabil de concave și indisolubile.
Gratitudinea ochiului, setos de adevăr,
Cerne sofisticata mea viață,
Căzută în naufragiul marilor iluzii.
Astfel re-naște pauza dulcelui sens
Dinspre mirificul cutremur de adevăr spre Absolut.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.