Serenada
dormeau apusuri
galbene portocalii
pe cerul plin de stele gri,
un vuiet slab cu mugurii de vânt
îmi aduceau o noapte, neagră pe pământ
un felinar lucea precum un sfânt
la poarta casei tale
și câinii îmi lătrau în gând,
precum o simfonie de demult.
ieși iară tu, frumoasă fată
să îmi deschizi această poartă,
căci frigul ce îl simt în oase
s-a întrupat precum o oaste
între pereții albi, lăptoși,
de mucegai și pete roși.
poezie de Lucian Preda (6 februarie 2014)
Adăugat de Lucian Preda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre muguri
- poezii despre gânduri
- poezii despre galben
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.