Marele-ntuneric
În mine iarna seamănă-ntuneric,
Schelete de zăpezi cu trupul sferic.
În codul roșu cu zbatere albastră
Un pumn de sânge-i nemăsura noastră.
Vreau să merg cu răsăritu-n gând
Cosind cu dinții pașii din mormânt.
Un snop de răni pe-o torță de făină
Poartă îngerii pe umeri de lumină.
Pleava de stele intră în ogradă
Pe roata timpului rămasă-ntr-o obadă.
Cu șira degradată se-ncruntă orizontul
Să cotropească marea și munții, ca netotul.
Așa intrăm în marele-ntuneric
Împingând zăpada cu scheletul sferic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.