Pe câmpul electrostatic iarba electrică ajungea la genunchi

eu îţi decojeam portocale nucleare mai strălucitoare
ca apusul,
tu râdeai din clopoţei de sticlă de bohemia
şi-o pasăre mare cu totul
digitală ne ţinea umbră.

au trecut ani. a nins cu megabiţi pe secundă & vântul
a cântat la pianina mecanică.

samplere de amintiri mixate spaţial. mâinile tale cu degetele strânse
de bara unui autobuz efemer. strânse până la înroşire
parcă strivesc o inimă de pasăre vie.

oraşul se priveşte în cer ca un veteran bărbierindu-se
ultima oară.
pe câmpul electrostatic iarba electrică sclipeşte-n curcubee magnetice.
ne cheamă - să ne ascundem în ea.

e noapte. ne stingem unul altuia veioza, realităţile virtuale
s-au terminat demult de visat.

poezie de Leonard Ancuţa (23 ianuarie 2014)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Votează! | Copiază!