Au mers după mine, lătrându-mă, ca să vezi, încă unii care se simțeau reali, simțeau că ăsta era momentul lor, că au un rost, că apără ceva, un bloc străin, ...
Au mers după mine, lătrându-mă, ca să vezi, încă unii care se simțeau reali, simțeau că ăsta era momentul lor, că au un rost, că apără ceva, un bloc străin, o mașină necunoscută, nu conta că poate din blocul ăla iese în fiecare zi un țigan care aruncă cu piatra după ei, se simțeau acolo, în tabloul ăla, elemente esențiale și cred că aveau dreptate, da, cu siguranță aveau dreptate. Eu pierdusem însă trenul, se făcuse deja aproape seară, fiindcă era iarnă, iar iernile îți aduc aminte de chestiile astea, de cât de repede și aiurea trece timpul, iernile îți dai seama că oricum n-ai avut nicio șansă, de la început n-ai avut nicio șansă, pentru că până și momentul ăla în care ai fost real, așa cum erau gaițele, așa cum era copilul bătut, nici măcar momentul ăla nu a fost pe de-a-ntregul al tău, nu l-ai putut înțelege la vremea aia deci nu ți-a aparținut.
Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Votează! | Copiază!
Cartea "Pervertirea. Editia a III-a" de Cristina Nemerovschi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristina Nemerovschi. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.