Plăcerea aceasta îi amintește gustul serilor de vară într-un oraș adevărat, poate Copenhaga, unde a petrecut cândva două zile. Acolo noaptea nu se năpustește, ci tatonează locul pe îndelete. Vălul înserării se lasă acolo atât de încet, în trei, patru ore, încât seara pare că vrea să atingă zorii zilei.
Amos Oz în Să nu pronunți: noapte (1994), traducere de Marlena Braeșter
Adăugat de Dan Costinaș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.