Voința individului nu este altceva decât sinele său propriu-zis, adevăratul miez al ființei sale;tot ea constituie fundamentul conștiinței lui ca un substratum imuabil și prezent întotdeauna, de care nu s-ar putea desprinde. Asta pentru că el însuși este așa cum voiește, și voiește așa cum este. Prin urmare atunci când e întrebat dacă ar putea voi altceva decât voiește, de fapt e întrebat dacă ar putea fi altfel decât este, lucru pe care nu-l cunoaște.
Arthur Schopenhauer în Lumea ca voință și reprezentare
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.