Focar de străluciri obscure
Strânsă într-un pumn, o viață,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare și de gheață,
Trezit, un cuget medita.
Tangențiale simțăminte, trezite și ele,
Din iubiri lirice despărțite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renașteri înăbușite.
Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferența
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules doar corijența.
Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare...
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.