Timpul

Timpul trece, timpul doare,
Timpu-i sprinten de picioare,
Timpul seamănă şi ară
Viaţa-ntreagă ne-o măsoară.
Ne aşteaptă, ne aleargă,
Imperfect, un... treacă-meargă
Ce te poartă-n el hai-hui
După toana dumnealui.
Când scârbos şi cabotin,
Când probabil, când senin,
Bun, fertil şi arătos,
Mătură cu noi - pe jos.
Ce pedeapsă, ce destin,
Că-i de genul masculin.
De-ar fi fost o "dumneaei",
Am trăi ca nişte Zei,
S-ar farda, s-ar pieptăna,
La oglindă mult ar sta...
Noi am fi docili, cuminţi,
Ce mai... drepţi, ca nişte Sfinţi.
.......................................
Bonus am avea sub soare,
Vieţi şi timpuri viitoare,
Orele ar fi copii,
Rodul clipelor târzii...

Timp nebun, holtei, anost:
I-aţi nevastă, nu fi prost!
... măcar fă o încercare,
"Timpa"-i încă fată mare
Şi te-aşteaptă concentrată
Într-o lacrimă sărată,
S-o iubeşti, s-o drăgăleşti,
Sau măcar să-i spui poveşti.

Bănuiam că eşti şi surd,
De-aia-ţi scriu, golan absurd.
De-oi citi, chiar şi pe fugă,
Uită-te pe-această rugă
Şi învaţă a ierta,
Fă-te Timp, la casa ta!

poezie de Octavian Lupascu (28 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!