Autumnală
toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi umbla-n curând
fără suferințe, fără idealuri,
fără amintire, fără trup și gând;
îmi nechează roșu vântul sub ferestre;
cine știe, poate o să-i urc în șa -
pruncului lăsându-i doar un vers de zestre
ca să-și poată-ntr-însa sufletu-nfășa,
toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând -
moară subterană pe-mpietrite valuri
unde veșnicia îmi păstrează rând.
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre suferință
- poezii despre roșu
- poezii despre poezie
- poezii despre idealuri
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.