Leagănul bocancilor pe un pervaz

Bocancii soldaţilor aţipesc pe un pervaz,
Smuls din fereastra lumii boţite,
Cutreierând vise din macaz în macaz,
Descălţaţi de ei înşişi, şi fără cuvinte.

Bocancii aceia cu glod din infern,
Şi cu speranţa în pereţi, coşcovită,
Trăiesc moartea însăşi prin glonţul etern,
Şi viaţa întreagă ce-o să-i înghită.

Bocanci ai tranşeelor săpate -n cuvinte
Ce învârt în suflet mori de vânt,
Siberiilor ce vin să te alinte,
Când nici nu eşti înscris la cuvânt.

Bocancii aceia de dor şi baladă,
Ce-şi caută drum fără porunci,
Sunt obosiţi şi sătui să mai vadă
Cum omenirea doarme-n papuci...

Papuci ai trădării, aţipind liniştiţi
În pacea vândută sirului de călăi,
Continuu rozând călcâie de sfinţi,
Continuu cărând în ceruri noroi!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Votează! | Copiază!