Un vânt sărat, care mi-a amintit iar de Constanța, m-a oprit în loc. Ca o linie puternică la orizont, mi-a apărut marea, imensă, verzuie ca jadul și umflată ...
Un vânt sărat, care mi-a amintit iar de Constanța, m-a oprit în loc. Ca o linie puternică la orizont, mi-a apărut marea, imensă, verzuie ca jadul și umflată ca o respirație uriașă. Am privit cu ochii deschiși, însetați, dornici s-o cuprindă toată. Era o lumina involtă și un aer limpede și tare, pe care mi se părea că l-aș putea pipăi. Parcă niciodată nu fusese furtună. O pulbere de aur aprins juca între cerul înalt și marea grea.
citat clasic din Cella Serghi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.