"Ce este memoria umană?" a întrebat Manning. Privind aerul în timp ce vorbea, ca şi când ar fi dat lecţii unei audienţe invizibile - aşa cum probabil o şi fă...

"Ce este memoria umană?" a întrebat Manning. Privind aerul în timp ce vorbea, ca şi când ar fi dat lecţii unei audienţe invizibile - aşa cum probabil o şi făcea..."Cu siguranţă nu este un mecanism pasiv de înregistrare, ca şi un disc digital sau o casetă. Se aseamănă mai mult cu o maşină de povestit. Informaţia senzorială este defalcată în fragmente de percepţie care din nou sunt defalcate şi stocate ca şi fragmente de amintiri. Şi, în timpul nopţii când corpul se odihneşte, aceste fragmente sunt scoase din depozit, sunt reasamblate şi reproduse. Fiecare parcurgere gravându-le tot mai adânc în structura neurală a creierului. Şi de fiecare dată ce o memorie este repetată sau reamintită ea este elaborată. S-ar putea să îi mai adăugăm ceva sau să pierdem un pic din ea, să umblăm la logica sa, să umplem secţiunile care s-au şters, poate chiar să îmbinăm evenimente disparate. În cazuri extreme, ne vom referi la acest lucru ca şi la o conversaţie. Creierul creează şi recreează trecutul, producând, în cele din urmă, o versiune a evenimentelor care poate avea puţine asemănări cu ceea ce s-a întâmplat de fapt. În comparaţie cu prima ordonare, eu cred că e corect să spun că tot ce îmi aduc aminte este fals."

Arthur C. Clarke în Lumina altor zile
Adăugat de Catalin Popescu
Votează! | Copiază!