Când a revenit ca să strângă masa, hangița și-a întărit convingerea că străinul fusese rănit la gură sau desfigurat de presupusul accident; într-adevăr, dși ...
Când a revenit ca să strângă masa, hangița și-a întărit convingerea că străinul fusese rănit la gură sau desfigurat de presupusul accident; într-adevăr, dși ținea în mână o pipă aprinsă, el nu și-a îndepărtat fularul de mătase pe care și-l înfășurase în jurul bărbiei și n-a dus pipa la gură toată vremea cât a rămas ea în cameră. Și asta nu pentru c-ar fi fost distrat doar îl văzuse ea cum se uita țintă la tutunul care ardea mocnit. Stătea într-un colț, cu spatele la fereastră. Acum, după ce mâncase pe săturate și băuse, acum, când simțea cum căldura i se împrăștie prin vine, "domnul" vorbea mai puțin repezit ca înainte. Focul, reflectându-se în sticlele ochelarilor enormi, le împrumuta o sclipire vie, roșiatică, pe care n-o avusese până atunci.
H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.