Luna călătorea ca o luntre de aur, neasemuit de frumoasă, ca o corabie pe care s-a ridicat marele pavoaz.
Ludovic Roman în Racheta albă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
1 M. Arin [din public] a spus pe 22 septembrie 2013: |
| Luntre sau corabie? Autorul ar trebui să se hotărască. După ce ne-a delectat cu formidabilele fraze ale lui Freud, doamna Georgescu revine iar la dezmembrarea unor romane necunoscute, la valorificarea lor, frază cu frază. Mult mai utilă mi s-ar părea scrierea și postarea întregului roman în biblioteca Citatepedia, sub forma de e-book. |
2 Cornelia Georgescu [utilizator înregistrat] a spus pe 22 septembrie 2013: |
| M. Arin, Cred că ai făcut o gafă; Racheta albă nu-i un roman necunoscut, cum pretinzi dumneata; este un roman pentru copii, foarte cunoscut chiar. Mă mir că nu l-ai citit în perioada copilăriei. Iar autorul n-ar mai putea să se hotărască asupra exprimării (dacă ar mai trăi, probabil s-ar mai gândi sau nu). Iar ca să scriu cuvânt cu cuvânt întregul roman, pentru a-l posta la Biblioteca virtuală (cum îmi sugerezi dumneata)... ar putea fi într-adevăr util, dar mi se pare dificil; probabil nu imposibil, dar e prea mult de muncă. |
3 M. Arin [din public] a spus pe 22 septembrie 2013: |
| Mulțumesc, Cornelia. Dacă e vorba de un roman pentru copii promit să-l citesc. Pentru că perioada copilăriei mele este în plină desfășurare. Rămân la părerea că aceste feliuțe subțiri dintr-un roman nu au relevanță, nu spun aproape nimic. Altfel stau lucrurile cu fragmentele din textele lui Freud sau Anestin. Pace și prietenie! |
4 Cornelia Georgescu [utilizator înregistrat] a spus pe 22 septembrie 2013: |
| Pace și prietenie! de acord. La fel și cu fragmentele din Freud și Anestin de acord și în privința acestora; fiind vorba despre informații științifice, din psihologie, respectiv astronomie, fragmentele au înțeles de sine stătător. Cele decupate dintr-un roman își pierd înțelesul, dar pot fi măcar interesante, sper... Și sper să nu greșesc dacă le postez, deși a greși e omenește, deci, scuzabil (sper...). În ceea ce privește Racheta albă nu mi-l mai amintesc în totalitate, dar știu că mi-a plăcut mult când l-am citit; poate îl voi reciti, dacă am timp și mai ales, starea de spirit necesară, adică aceea a unui copil. |