Decență
Ai ascultat tăcerea cu care frunza pică?
Podoabă nelipsită a verdelui din pom...
Căderea ei e moarte, căci nu se mai ridică,
De multe ori căderea e-aceeași și la om.
Căderea ei lipsită de orice tevatură...
Ar trebui în suflet să simți o despărțire
Ea, în oceanul vieții a pus o picătură,
Din care viața ta să poată să respire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.