Şedeam împreună cu Seymour pe maginea lacului şi priveam siluetele splendide ale rândunelelor, care săgetau văzduhul până departe. Zburau jos, aproape atingâ...

Şedeam împreună cu Seymour pe maginea lacului şi priveam siluetele splendide ale rândunelelor, care săgetau văzduhul până departe. Zburau jos, aproape atingând suprafaţa verzuie a lacului şi din nou ţâşneau în sus. Cunoşteam acest joc. Uneori, dar foarte rar, se întâmpla s-o şi atingă şi atunci se vedea lucind acolo o slabă scânteiere de soare. Era o tăcere deplină, iar de pe panta dealului, acoperită cu brazi bătrâni, venea spre noi un miros de răşină. Priveam şi tăceam de pacă ne-am fi dezobişnuit să vorbim.

Pavel Vejinov în Pieirea lui «Aiax»
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!