Amintirile rămân, sunt adânc întipărite în spatele frunţii, în această minunată maşinărie, creierul şi te surprind uneori, când ies la suprafaţă îmbrăcate în...

Amintirile rămân, sunt adânc întipărite în spatele frunţii, în această minunată maşinărie, creierul şi te surprind uneori, când ies la suprafaţă îmbrăcate în haina tristeţii sau a unei obsesive dorinţe de a trăi din nou iubirea reală, pasională. Te învăluie în acelaşi timp un sentiment fragil şi trecător, comparabil cu bucuria unui copil luat de mână de mama lui, care într-un câmp cu flori, îi arată un fluture frumos colorat. Instantaneu, o forţă uriaşă pulsează în afară şi regreţi zilele, chiar anii, în alb-negru pe care i-ai trăit până acum.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!