Cei din navă puteau încă urmări atmosfera de pe Pământ. Aproape întreaga planetă tresălta de bucurie. Oamenii se îmbrățișau și dansau ca nebunii. Alții strig...
Cei din navă puteau încă urmări atmosfera de pe Pământ. Aproape întreaga planetă tresălta de bucurie. Oamenii se îmbrățișau și dansau ca nebunii. Alții strigau de bucurie și cu capul încă ridicat în sus, cu privirile îndreptate spre minusculul punct negru ce mai rămăsese vizibil din uriașa navă, făceau semne cu mâinile, fiind siguri că tinerii din interiorul "Pacifis"-ului îi mai puteau încă urmări. Atmosfera era "îndrăcită", însă oamenii se potoliseră vizibil, când ecourile imnului național se făcuseră auzite și luând poziție de drepți, încetară larma. Dar nu pentru prea mult timp, căci atunci când ritmurile muzicii festive reîncepură...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.