Între timp, Lia ajunse în dreptul ușii cabinetului ei de psihiatrie și psihologie, unde își desfășurase activitatea până atunci. Deschise ușa și intră nestin...
Între timp, Lia ajunse în dreptul ușii cabinetului ei de psihiatrie și psihologie, unde își desfășurase activitatea până atunci. Deschise ușa și intră nestingherită. Privi interiorul cu nostalgie; cel puțin un an din viața ei și-l petrecuse mai mult aici, încercând să îndrepte ceva în viața unora dintre pacienții ei, care, mai mult sau mai puțin din vina lor, porniseră pe un drum greșit. În curând ea va pleca departe. Și ce se va întâmpla cu cei de care se ocupase? Nici unul nu-i era indiferent, legase cu fiecare o stranie prietenie; îi considera apropiați ei, deci nu-i putea lăsa dintr-o dată în voia soartei, nu-i putea abandona fără a se interesa măcar cine o va înlocui. Decise deci să se ocupe de acest aspect.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.