Dantela sufletului meu
Când te-ai născut copile, în augustul torid,
Printre dureri flămânde ce clocoteau în mine,
Săpat-ai o fereastră zdrobind al morții zid
Strângând în pumni lumina ca drept ce-ți aparține.
Am îmbrăcat de-ndată veșmântul bucuriei
Ștergându-mă de lacrimi pe chip triumfător,
Tu înger coborât ca-n taina liturghiei,
M-ai preschimbat la față în alb scânteietor.
Trimis-ai fost s-aduci cununa mântuirii
Și sufletul îmi este sculptură-n filigran,
Durerea ca o daltă, tu firul fericirii,
Legi spicele trairii culese an de an.
Am încrustrate lacrimi în clipele amare
Când depărtări perfide te iau de lângă mine,
Dar când te am alături, este brodat cu soare,
Cum ar fi al meu suflet, minune, fără tine?
poezie de Angelina Nădejde (6 august 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.