Ceilalți, mai cu sau fără voia lor, acceptară și ei prezența Liei în echipaj; doar Alex și Nis păreau a se strâmba a nemulțumire, puțin, însă n-aveau încotro...
Ceilalți, mai cu sau fără voia lor, acceptară și ei prezența Liei în echipaj; doar Alex și Nis păreau a se strâmba a nemulțumire, puțin, însă n-aveau încotro, erau în minoritate, deci, nu se împotriviră nici ei, mai ales că, ori de câte ori încercau să spună ceva dezaprobator, contra domnișoarei consilier, chiar Lucian îi lua apărarea. "Oare de ce?!" se întrebau nedumeriți cei doi. Domnul Virgil Stancu se apropie de cel pe care fiica dânsului îl adusese în fața Comisiei Disciplinare. Tatăl Liei, domnul Virgil Stancu, era un om plăcut, brunet, cu ochii negri; nu prea semăna cu fiica lui; Lia semăna mai mult cu mama ei, Valeria Stancu, o doamnă brunetă, cu ochii albaștri...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.