Nu se putu abține să nu privească spre ea; iată câte îndura doar din cauza ei... Ea repetă discret gestul, indicându-i insistent obrazul. "Iarăși sunt neobră...
Nu se putu abține să nu privească spre ea; iată câte îndura doar din cauza ei... Ea repetă discret gestul, indicându-i insistent obrazul. "Iarăși sunt neobrăzat?! Acum de ce-aș mai fi oare? Ce-am mai făcut?" se întrebă el în gând, nedumerit, încruntându-se; nu înțelegea deloc. Merse după Horațiu. Acesta îl conduse până în dreptul unei uși pe care i-o deschise doar; dincolo de ea se afla domnul Doru Dragoste, profesorul de istorie, actualmente președintele Comisiei de Disciplină a Institutului Astronomic... Ușa se închise însă în urma lui; nu prea zgomotos, dar se închise. Încăperea nu era foarte spațioasă, iar domnul Dragoste se afla la un birou. Pe birou o mulțime de dosare, iar mai în spate, pe câteva rafturi etajate, altele. Doru Dragoste își ridică ochii asupra lui Lucian; avea dom' profesor o privire tocmai potrivită numelui său; blândă, călduroasă... Iar vocea era și ea tot pe măsură...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.