După plecarea blondului, se pregăti totuși de plecare, dar fără tragere de inimă; se mișca anevoios. Îmbrăcă totuși uniforma albastră. Se privi în oglindă. D...
După plecarea blondului, se pregăti totuși de plecare, dar fără tragere de inimă; se mișca anevoios. Îmbrăcă totuși uniforma albastră. Se privi în oglindă. Deocamdată, pe reverul hainei lui încă străluceau șase buline mici, aurii; erau la locul lor. Comandantul misiunii... Până când oare?! Totul părea prea frumos pentru a fi și real; parcă trebuiau să apară și neplăcerile. De ce așa de curând și de ce pentru el?! Nu stărui prea mult cu privirea în oglindă. Oricum, chipul îi era tare trist și nu-și putea ascunde această tristețe, nici măcar față de blond.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.