Când se împrăştiară copiii, îşi potrivi bine şapca pe cap; nu-i era de nici un folos! Unul dintre copii fu chestionat sever de bunica şi mama lui, în legătur...

Când se împrăştiară copiii, îşi potrivi bine şapca pe cap; nu-i era de nici un folos! Unul dintre copii fu chestionat sever de bunica şi mama lui, în legătură cu provenienţa dulciurilor căpătate, iar băieţelul fu nevoit să recunoască: "mi le-a dat geograful acela înalt, din echipajul navei albastre..." La întrebarea "Unde-i?", puştiul îl indică pe lungan cu degetul; imediat acesta se văzu asaltat de rudele copilaşului, dar nu numai de acestea. Nis şi Adela nu reuşiseră să scape prea repede din acel loc, de rudele băieţelului respectiv, apoi de altele şi altele, ale altor copilaşi... Destul de neplăcut! Cam la fel păţiră şi la patiserie şi la cofetărie. Ce să le tihnească prăjiturile, îngheţatele, plăcinta sau sucurile comandate? Nici gând!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!