Lia ar fi vrut să-l refuze, dar nu reuși. Îl privi doar o clipă; el îi zâmbea blând, cu amabilitate, iar ochii lui călduroși exprimau doar bunătate, multă bu...
Lia ar fi vrut să-l refuze, dar nu reuși. Îl privi doar o clipă; el îi zâmbea blând, cu amabilitate, iar ochii lui călduroși exprimau doar bunătate, multă bunătate... Regretă în acel moment gestul anterior, de a depune împotriva lui o reclamație... Ce mai putea schimba oare acum? Nimic! Îngândurată și tristă, urcă în mașina albastră a directorului; galant, el îi deschisese portiera... Iar în curând, acel vehicul modern, elegant, luxos, se avântă pe poarta Institutului, spre oraș, fără a fi opriți de body-guarzi, să-i însoțească.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.