Lucian: Ascultă-mă, te rog... Noi nu ne aflăm aici pentru a explora munții, peșterile, sau alte zone necunoscute ale acestei planete. Nu suntem exploratori. ...
Lucian: Ascultă-mă, te rog... Noi nu ne aflăm aici pentru a explora munții, peșterile, sau alte zone necunoscute ale acestei planete. Nu suntem exploratori.
Lia: Nu zău?! Atunci ce suntem? Eu credeam că exact exploratori, doar în asta constă misiunea noastră, nu?! Să explorăm necunoscutul...
Lucian: Nu chiar. Nu în totalitate...
Lia: Ba da. E destul de clar. Suntem aici pentru a descoperi lucruri noi, necunoscute. Asta-i menirea noastră.
Lucian: Bine. Poate ai dreptate în privința asta. Dar în cazul acesta, hai să plecăm acum. Vom veni altădată și vom explora peștera aceasta și alte zone necunoscute, dacă asta-ți dorești, dar nu acum; altădată! Mâine. Ziua. În alte zile. Oricând... Împreună cu ceilalți, nu doar noi doi, singuri.
Lia: De ce altădată și nu acum? Dacă tot suntem aici...
Lucian: Lia, n-am mâncat absolut nimic, de azi dimineață, nici tu, nici eu...
Lia: Și... Nu mai poți rezista puțin? Crezi că o să mori de foame, domnule comandant?
Lucian: Nu, sigur că nu, însă... Sunt și obosit, după atâta urcuș. Nu mă crezi? Mi-a ajuns pe ziua de azi. Tu n-ai cărat deloc rucsacul ăsta; e destul de greu, să știi.
Lia: Lasă, o să te odihnești destul după aceea. Mâine, toată ziua, dacă vrei și o să-ți revii.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.